Golden Bridge


Podul Golden Bridge, situat în partea de vest a Statelor Unite în statul California, a fost inaugurat la 27 mai 1937. În prima zi de folosință, numită „Ziua Pietonilor”, acesta a fost traversat de 200.000 de persoane. Cu o deschidere de 1.280 m, Podul Golden Gate leagă orașul San Francisco de orașul Sausalito, fiind situat peste strâmtoarea Golden Gate ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) și Golful San Francisco (la est).


Podul, care are o lungime totală de 2.737 m, a devenit celebru prin faptul că a fost prima construcție uriașă suspendată la peste 150 m deasupra nivelului apei, fiind în același timp un exemplu strălucit al stilului arhitectural „Art Deco” târziu din Statele Unite. A devenit repede un simbol marcant al orașului San Francisco, fiind adesea identificat cu spiritul liberal al acestui influent oraș californian.  
Podul Golden Gate servește ca legătură de transport vitală pentru Autostrada 101, care face legătura între orașul San Francisco și districtul Marin County. Dispune de șase benzi de circulație cu lungimea de 2.736 m. 

Din motive de siguranță, viteza maximă admisă este de 73 km/h. Podul dispune de un sistem de monitorizare în timp real al traficului, ceea ce permite reconfigurarea benzilor de circulație în funcție de numărul și direcția de deplasare a mașinilor. Astfel, dimineața sunt activate patru benzi spre sud (San Francisco) și două spre nord (Sausalito); iar după-amiaza și în zilele libere, sunt câte trei pe fiecare sens. Traficul pietonilor și bicicliștilor este permis numai pe trotuare și numai pe timpul zilei. Accesul câinilor este permis dacă aceștia sunt însoțiți de stăpâni și sunt în lesă.

Desenul a fost realizat în 7 ore.



The Queen


Desenul înseamnă curaj, iubire, încredere, dăruire, speranță. Nu suntem artisti ci simpli oameni care incearca magia "culorilor" , desenul nu ne face mai bogati ci ne intareste inimile de fiecare data cand suntem incatusati. Incerca, viseaza, daruieste si descopera lumea prin desen

Desenul de mai jos are la baza regina captiva in propriu castel.






Este realizata in 9 ore si poate fi vizualizata pe data de 1-3A August 2014 la Trivale Shopping Center la parter (Pitesti).











Taj Mahal

            În lume sunt multe clădiri și construcții pe care trebuie să le vedem măcar o dată în viață, dar puține impresionează în atât de multe feluri cum o face Taj Mahal-ul. Este o minune a arhitecturii, a simetriei și a detaliilor, un simbol al pasiunii și dragostei care sfidează trecerea timpului și probabil cel mai frumos lucru făcut de om.


Marele poet din Bengal, Rabindranath Tagore, spunea despre Taj Mahal că este „o lacrimă pe obrazul eternității”, Rudyard Kipling afirma că este „întruchiparea tuturor lucrurilor pure”, în timp ce creatorul său, împăratul Shah Jahan, spunea că „face Soarele și Luna să verse lacrimi din ochii lor”.

Taj Mahal a fost construit de împăratul Shah Jahan în memoria soției  sale, Mumtaz Mahal, care a murit la nașterea celui de-al 14-lea copil, în 1631. Se spune că împăratul a fost atât de devastat, încât părul  i-a albit peste noapte și, disperat de moartea ei, a înființat un consiliu al celor mai buni arhitecți care să construiască mausoleul. 
Înainte să moară, Mumtaz i-a cerut soțului ei să-i construiască un mormânt, dar el a construit Paradisul așa cum este descris în Coran: o gradină luxuriantă, împărțită simetric de canale cu apă și înconjurată de un zid. Taj Mahalul devine astfel și un simbol al răsplății care îl așteaptă pe credincios după moarte.
Pentru clădirea principală ar fi avut nevoie de opt ani, dar întregul complex a fost construit în 22 de ani și terminat în 1653. În total au lucrat la el 20.000 de oameni aduși din India și Asia Centrală. Au fost aduși specialiști inclusiv din Europa pentru a lucra marmura și pentru a face impresionantele decorațiuni cu pietre prețioase încrucișate. 
Toate acestea transformă mausoleul într-o adevarată bijuterie care își schimbă culoarea de la o oră la alta și de la un anotimp la altul, astfel că nu arată niciodată la fel. Dacă în serile cu lună plină marmura și pietrele prețioase îl fac să strălucească, la răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. De fapt, se spune că schimbarea culorilor simbolizează starea de spirit a femeilor.
În funcție de aceste momente ale zilei trebuie stabilită și vizita la Taj Mahal. Unii preferă liniștea dimineții, în timp ce alții vor să îl vadă în lumina apusului. Este impresionant, însă, și în lumina de la prânz, când marmura lui este mai albă decât orice altceva. Totuși, soarele amiezii e greu de suportat, iar picioarele goale sigur nu vor rezista pe marmura incandescentă. Dar în grădinile luxuriante poți sta ore întregi la umbra copacilor în care și-au făcut cuiburi și papagalii.

Desenul a fost finalizat pe o foaie A4 în 11 ore.
Ajungând un minunat tablou.




New York



Cunoscut drept orașul care nu doarme niciodată, New York-ul este unul din cele mai interesante orașe din Statele Unite ale Americii. Nu doar pentru faptul că are o paletă impresionană de clădiri de tip zgârie-nori, ce fac ca centrul Manhattanului să arate de parcă a fost desprins dintr-un film futuristic face ca orașul să arate impresionant, ci totalitatea lucrurilor cuprinse aici. Oricine în lume a auzit de Broadway sau de Central Park. Ei bine, toate acestea se află în New York, orașul unde visul american se vede la orice colț de stradă, unde visul american se oglindește în toate vitrinele de pe 5th Avenue.
Poza Originală

Cei interesați de cultura si istoria Statelor Unite ale Americii vor avea ocazia unică de a afla totul despre trecutul tumultuos al țării doar printr-o simplă vizită în New York. Aici își au resedința obiceiurile și cultura tipic americană, unde hot-dogii se găsesc la fiecare colț de bloc și unde toate meciurile de baseball sau de fotbal american sunt o reală sărbătoare pentru localnici.




Cu toate că este un oraș extrem de aglomerat, aici se pot răsfăța, rând pe rând  toate simțurile. Plimbările în Central Park și vizitele la MET sunt printre multitudinea de lucruri pe care turiștii le pot face în oraș. Deși orașul este  împărțit în 5 zone, cea mai importantă e Manhattanul, unde își au resedința cele mai îndrăznețe clădiri din lume și nu doar atât. Oricine a auzit de Wall Street, de Broadway și de MET. Așadar, toți turiștii care au ocazia să ajungă în oricare parte a Statelor Unite Ale Americii, ar trebui să facă neapărat o vizită acestui minunat centru financiar, cultural și politic al lumii, unde luxul zgârie-norilor pare să se îmbine perfect cu sutele de oameni mărunței ce aglomerează străzile orașului, zilnic.



Mai mult decât atâ, datorităfaptului căNew York-ul este atât  de popular, peste 35 de milioane de turiși se estimează că l-ar vizita în fiecare an. Realitatea este ca au și motiv. Numeroasele centre culturale, precum Muzeul Metropolitan de Artă, Casa Operei Metropolitane sau chiar Central Park-ul și mai ales Statuia Libertății, de pe insula Ellis. Orașul este împânzit de istorie. Orice colț trebuie explorat, toate locurile trebuie vizitate și toate într-un timp extrem de scurt, pentru mulți dintre turiști.


 Desenul este realizat pe o hârtie 50x70cm, în aproximativ 70 ore.



Rezultatul final fiind acesta:




Desenul este o colaborare cu Monica Elenea Cârstea.



Palatul Parlamentului

În primul rând mulțumesc ePITESTI  pentru minunatul articol.
Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafață și alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume.

Există un capitol la care Palatul Parlamentului României ar putea figura pe locul I fără contracandidați – clădirea cea mai controversată de pe mapamond – pentru că nici o altă construcție nu a mai beneficiat, până acum, de o asemenea copleșitoare avalanșă de epitete, oscilând între “genial” și “monstruos”.
Făcută și refăcută peste noapte, trufașa “Casă a Republicii” a înghițit zeci de miliarde de lei înainte de Revoluție și a înglobat un volum de muncă uriaș.
Poate de aceea, pentru că s-a născut și se ridică văzând cu ochii înr-o perioadă de mari privațiuni, la început a fost urâtă de români.

După decembrie 1989, clădirea, care poate fi vazută din orice punct al Bucureștiului, a fost privită ca o clădire hidoasă, în jurul ei începând să graviteze idei care mai de care mai originale. Unii, din prea multă exaltare revolutionară, au vrut s-o dărâme, prin dinamitare, firește, pentru că simboliza trecutul. Alții au fost de părere că ne lipsea un mare muzeu al comunismului și exista o clădire în plus. În fine, s-au strecurat și idei excentrice, cu foșnet de palmieri, rostogoliri zburdalnice de zar la masa verde și zgomot de ruletă. Dar n-a fost să fie nici cazinou.

Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004, aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.

Desenul a fost realizat în 18 ore, pe o foaie A3, creioanele folosite fiind HB, 3B si 4B.

London Eye

Conceput inițial de arhitecții David Marks și Julia Barfield ca o intrare într-o competiție pentru un semn distinctiv al mileniului, proiectul a necesitat șase ani și expertiza a sute de persoane din cinci țări europene pentru a-l transforma în realitate.



The London Eye, , numit şi Millenium Wheel, este o roată gigantică de 135 de metri, cântărind cât 250 de autobuze cu două nivele,  se află lângă Grădinile Jubilee,  pe The South Bank (malul sudic al Tamisei), între podurile Westminster şi Hungerford.

 Acest ingenios carusel a fost deschis în luna martie a anului 2000 şi a devenit în scurt timp un simbol al Marii Britanii moderne dar şi una din cele mai populare atracţii turistice, cu peste 3,5  milioane de vizitatori pe an, revigorând astfel întreaga zonă. Această roată are 32 de capsule, fiecare dintre acestea cântărind zece tone. Greutatea totală a roţii şi a capsulelor este de 2100 de tone. Într-o capsulă încap aproximativ 25 de oameni. În timpul unei rotaţii – care este însă foarte lentă, aproximativ 30 minute, poate transporta 800 de persoane.
 Înălţată pentru noul mileniu, trebuia să fie demontată în 2005, dar a avut atâta succes, încât a fost transformată într-o atracţie permanentă a oraşului.

Într-o zi cu vizibilitate bună se pot observa împrejurimile până la 40 de kilometri distanţă. Cu priveliști incredibile asupra majorității atracțiilor mari ale Londrei, și cu posibilitatea de a privi geografia Londrei în perspectivă, este un lucru care trebuie văzut de toți vizitatorii.
Desenul a fost realizat pe o foaie A3 (297 x 420 mm), dar mărimea desenului este A4, într-un interval de 7 ore. Creioanele folostie au fost Hb, 3B si 5B.

Big Ben

Londra a fost și rămâne mereu în topul celor mai vizitate orașe din întreaga lume. Când te gândești la acest oraș te oprești asupra anumitor obiective turistice de la Palatul Buckingham, Trafalgar Square, Tower Bridge, London Eye, St Paul’s Cathedral, la Palatul Westminster și în final la turnul cu ceas înalt de 96.3 m.
Big Ben este unul dintre cele mai importante obiective turistice în Londra, devenind aproape o emblemă a capitalei britanice. Acesta arată de-a dreptul încântător noaptea, când fațada și cesurile de pe fiecare față sunt iluminate. Atunci când Parlamentul se află în sesiune, o lumină strălucește peste fațada ceasului. Cadranele ceasului au o suprafață de peste doi metri pătrați, iar minutarul are peste 4 metri. Big Ben are un pendul uriaș care este reglat de un sac de monezi și este un ceas excelent, care s-a oprit foarte rar.
 Numele de Big Ben nu se referă de fapt la turnul ceasului propriu-zis, ci la clopotul de 13 tone din interiorul turnului. Clopotul a fost numit astfel după primul comisionar ce a lucrat la construcție – Benjamin Hall. Acest clopot provine din vechiul palat Westminster și a fost dăruit diaconului de la Catedrala Sf. Paul (St. Paul’s Cathedral) de catre William al III-lea. Inainte de a se intoarce la Westminster pentru a-și ocupa locul în actuala casă, a fost recondiționat la Whitechapel în anul 1858. Prima transmisiune a BBC a fost deschisă de sunetul de la Big Ben în 1923 la 31 Decembrie. Încă există un microfon în turn conectat la sediul British Broadcasting Corporation (BBC).
Există 11 camere în interiorul turnului, unde membrii Parlamentului pot fi închiși pentru încălcări ale reglemetărilor constituționale. Acest lucru este foarte rar, ultimul incident de acest fel fiind înregistrat în anul 1880. Turnul Big Ben nu este deschis spre vizitarea publicului larg, însă pe exterior este oricum mult mai impresionant.
Desenul a fost realizat pe o foaie A3 (297 x 420 mm) într-un interval de 14 ore. Creioanele folostie au fost Hb, 3B si 5B.