Taj Mahal

            În lume sunt multe clădiri și construcții pe care trebuie să le vedem măcar o dată în viață, dar puține impresionează în atât de multe feluri cum o face Taj Mahal-ul. Este o minune a arhitecturii, a simetriei și a detaliilor, un simbol al pasiunii și dragostei care sfidează trecerea timpului și probabil cel mai frumos lucru făcut de om.

Marele poet din Bengal, Rabindranath Tagore, spunea despre Taj Mahal că este „o lacrimă pe obrazul eternității”, Rudyard Kipling afirma că este „întruchiparea tuturor lucrurilor pure”, în timp ce creatorul său, împăratul Shah Jahan, spunea că „face Soarele și Luna să verse lacrimi din ochii lor”.

Taj Mahal a fost construit de împăratul Shah Jahan în memoria soției  sale, Mumtaz Mahal, care a murit la nașterea celui de-al 14-lea copil, în 1631. Se spune că împăratul a fost atât de devastat, încât părul  i-a albit peste noapte și, disperat de moartea ei, a înființat un consiliu al celor mai buni arhitecți care să construiască mausoleul. 

Înainte să moară, Mumtaz i-a cerut soțului ei să-i construiască un mormânt, dar el a construit Paradisul așa cum este descris în Coran: o gradină luxuriantă, împărțită simetric de canale cu apă și înconjurată de un zid. Taj Mahalul devine astfel și un simbol al răsplății care îl așteaptă pe credincios după moarte.

Pentru clădirea principală ar fi avut nevoie de opt ani, dar întregul complex a fost construit în 22 de ani și terminat în 1653. În total au lucrat la el 20.000 de oameni aduși din India și Asia Centrală. Au fost aduși specialiști inclusiv din Europa pentru a lucra marmura și pentru a face impresionantele decorațiuni cu pietre prețioase încrucișate. 

Toate acestea transformă mausoleul într-o adevarată bijuterie care își schimbă culoarea de la o oră la alta și de la un anotimp la altul, astfel că nu arată niciodată la fel. Dacă în serile cu lună plină marmura și pietrele prețioase îl fac să strălucească, la răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. De fapt, se spune că schimbarea culorilor simbolizează starea de spirit a femeilor.

În funcție de aceste momente ale zilei trebuie stabilită și vizita la Taj Mahal. Unii preferă liniștea dimineții, în timp ce alții vor să îl vadă în lumina apusului. Este impresionant, însă, și în lumina de la prânz, când marmura lui este mai albă decât orice altceva. Totuși, soarele amiezii e greu de suportat, iar picioarele goale sigur nu vor rezista pe marmura incandescentă. Dar în grădinile luxuriante poți sta ore întregi la umbra copacilor în care și-au făcut cuiburi și papagalii.

Desenul a fost finalizat pe o foaie A4 în 11 ore.

Ajungând un minunat tablou.